S-a intamplat chiar in saptamana care tocmai se incheie azi. Dupa o luna de zile de multe lucruri impreuna, legatura s-a rupt. Si desi nu a fost atractie la prima, sau a doua vedere, totusi a fost ceva, altceva. Avea o forma asa placut si echilibrat sculptata, parca din mana celui mai bun lucrator cu forme, avea o asa adaptabilitate la mediu, stia ce imi place, desi unele lucruri erau cam mici pentru gustul meu, dar compensa prin marimea desavarsita a altora. Inlocuia un lung sir de altele asemanatoare, unele mai negre, altele mai albe, dar sigur era ceva cu totul desavarsit.
Apoi a urmat o scurta escapada, de o zi, cu ceva banal, de care toti au auzit, stiu toti ce poate si ce face. Apoi am revenit la ce am descris mai sus. Si este asa cum stiam, nimic nu s-a schimbat, aceeasi usurinta in comunicare, ba chiar, plus bonusuri. Drumul nu a fost usor, dar clar nu greu. Doar mici pierderi care se pot reface in timp...
Despre ce vorbesc mai sus, despre nimic. Dar am pus in cuvinte mari o renuntare la un HTC Hero pentru a cumpara iPhone, pentru ca mai apoi sa revin la Hero. Dar ce frumos am spus-o, finuț, mai ca ar crede lumea ca eram romantic, in legatura cu vreo relatie. Hai ca a fost buna descrierea.
Nu prea ma intereseaza daca ma plac oamenii, pentru ca daca as incerca sa ma fac placut, as fi de acord cu retele sociale, cu mentalitatea de "turma" sau cu mersul in linie. Nu am facebook sau "hi.cinci", nu cred ca asa socializezi pe aici. Caracterizarea continua cu textul, randurile de mai jos.
Prea multi se caracterizeaza ca persoane integre, asa ca incerc eu realitatea. Nu urasc minciuna, chiar o iubesc de multe ori, sinceritatea e trecatoare. Sunt rau, violent gandind violent, meschin si chiar sadic cu animalele. Mint daca imi este mie prielnic momentul, dar sunt si sincer cand am fata de cine. Nu scriu de foame, nu am 25 kile cu tot cu ambalaj, nu caut bani prin internet, aia se fac in realitate, nu prin siteuri obscure, alergand dupa clickuri pe reclame ca un irlandez cautand o comoara la capatul curcubeului.
Socializez in realitate, tehnologia doar fiind o cale de comunicare. Folosesc cuvinte vulgare doar cand au rost, nu pun punct cu "pula mea", pun asa. Punct.
In geam se vedea reflexia celui care intrase pe usa, acum Tarzanel nu isi dadea seama daca este cu adevarat doctor sau este cel care incercase sa-l omoare. Se intoarce pe jumatate, fata fiindu-i pe directia paralela cu peretele din afara. Fereastra era una panoramica, dupa ea existand doar orasul amutit acum, deoarece era inchis geamul.
Cu o seringa in mana, cel ce pozeaza in medic atinge masa si sparge tacearea camerei lasand sa atinga podeaua de de beton termosul gol. Dar neintors de zgomotul creat, aranjeaza serul in seringa si ii spune cu o voce distanta, "injectia de seara, calmante".
La cat de prost e cel care tocmai a trecut prin incercarea de asasinare, accepta neintreband nimic.. Dar din prea mult noroc al lui sau ghinionul celuilalt, destinul ii mai intinde o mana. Mare e gradina ta Doamne, dar si prostii astia se trag la Xerox.. Observa ca pe legitimatie e un alt nume si el s-a prezentat cu un cu totul altul.
Nu prea multa minte dar destula cat sa nu moara prost. Refuza injuctia spunand ca vrea sa vorbeasca cu medicul care i-a facut internarea.
Prea mult timp pierdut cu niste actiuni atent gandite. O stare de nervozitate il cuprinde pe cel care deja isi blesteama ziua in care a incercat sa-l omoare si nu a reusit.
Prinde cu mana stanga un scaun de langa pat, il arunca cu putere catre geam, iar sunetul cioburilor care cad ca o ploaia pe pardoseala.
Parca tine o vesnicie, Tarzanel nu pricepe ce se intampla, dar Sim Rain il prinde de incheietura mainii drepte si fiind tinut mana in care are injectia tot reuseste sa introduca acul in gatul pacientului.
Dintr-o apasare introduce acele calmante combinate cu somnifere, socul si groaza de la inceput il dezarmeaza de dorinta de a se opune.
Cu o ultima incordare, "medicul" il impinge peste pervazul geamului, cazand "pacientul" cam 3 etaje. Se loveste de betonul acoperisului iesit in afara cladirii si ramane intins acolo..
Priveste pe geam, crede ca acum si-a indeplinit misiune. Spera..
Cam greu cu postarile in ultimul timp, asa ca acum sper primavara mai arunc eu ceva aici, asa de spargerea ghetii. Acum ceva timp, pornisem o poveste in care Tarzanel trebuia sa moara. Si sper ca acum a venit momentul, din clipa in care nimeni nu-l mai resusciteaza.
Dupa ce s-a trezit din cosmarul din spital, acum privea pe fereastra si vedea zapada neagra pe trotuar, apa ce curgea constant de pe acoperisul inclinat. Privirea lui era la fel de pierduta, si la fel de ametit, fie ca din cauza loviturii, fie de la clima de afara. O da in astenie cu ceva mai devreme decat altii. Cine stie, el e mai special de fel.
Si se gandea la noapte de acum 2 zile, cand a fost ranit de aceea katana ascutita ce l-a lovit in plin, lasand ranile prezente acum pe corp. Si starea de slabiciune era provocata de sangele pierduta si de nivelul de energie cam jos din organism. Dar privirea cam de om prost e aceeasi.
Pe usa intra un doctor. Privirea era fixata pe un scop, gandit atent in minte, fara prea mari sanse sa esueze, iar fata neutra, nicio grimasa, poate doar un zambet de fatada, ca sa nu trezeasca suspiciuni. Fara prea multe cuvinte, asaza fisa medicala pe masa, si se duce catre pat. Nenea ala de la geam nici nu-l baga in seama...
Continuarea maine, acum am deschis apetitul vostru pentru povesti.
Semneaza.. Sim.. Ra1n.
These icons link to social bookmarking sites where readers can share and discover new web pages.
