Re.Vin.

Posted on vineri, 19 februarie 2010
Filed under fița, reprofilare, roman, simultas, sincer?, super ok

Cam greu cu postarile in ultimul timp, asa ca acum sper primavara mai arunc eu ceva aici, asa de spargerea ghetii. Acum ceva timp, pornisem o poveste in care Tarzanel trebuia sa moara. Si sper ca acum a venit momentul, din clipa in care nimeni nu-l mai resusciteaza.

Dupa ce s-a trezit din cosmarul din spital, acum privea pe fereastra si vedea zapada neagra pe trotuar, apa ce curgea constant de pe acoperisul inclinat. Privirea lui era la fel de pierduta, si la fel de ametit, fie ca din cauza loviturii, fie de la clima de afara. O da in astenie cu ceva mai devreme decat altii. Cine stie, el e mai special de fel.

Si se gandea la noapte de acum 2 zile, cand a fost ranit de aceea katana ascutita ce l-a lovit in plin, lasand ranile prezente acum pe corp. Si starea de slabiciune era provocata de sangele pierduta si de nivelul de energie cam jos din organism. Dar privirea cam de om prost e aceeasi.

Pe usa intra un doctor. Privirea era fixata pe un scop, gandit atent in minte, fara prea mari sanse sa esueze, iar fata neutra, nicio grimasa, poate doar un zambet de fatada, ca sa nu trezeasca suspiciuni. Fara prea multe cuvinte, asaza fisa medicala pe masa, si se duce catre pat. Nenea ala de la geam nici nu-l baga in seama...

Continuarea maine, acum am deschis apetitul vostru pentru povesti.

Semneaza.. Sim.. Ra1n.

These icons link to social bookmarking sites where readers can share and discover new web pages.